Plec.
Ma doare fiecare moment in care am fost slaba. In fata mea, in fata ei. Ma doare fiecare promisiune pecare mi-am facut-o noaptea tarziu, inainte sa se crape de ziua, inainte ca zgomotul si agitatia de afara sa stea martore in fata mea, a nu stiu cata oara… sa ma vada cum imi calc iar peste principii.
Care principii?
Alea cateva. Ti le numar pe degete. Alea in fata carora m-am inchiat de fiecare data cu speranta ca fac bine. Pentru ca numai bine am vrut sa-ti fac. Te stiam atat de bine incat m-am pierdut pe mine.
Mi te-am presarat pe gene in fiecare noapte, ca pe cea mai frumoasa dorinta langa care aveam sa ma trezesc toata viata. Sperand. Alergand printre cele mai frumoase iluzii.
Si te-am primit in universul meu ca pe cel mai curat om, desi nu ai fost. Nu ai vrut sa fii.
Nu te regret. Esti cea mai vie amintire a mea. Esti cea mai frumoasa amagire. Esti cel mai simplu sarut de noapte buna. Esti cel mai aproape de copilul pe care l-am pierdut in bratele tale. Il stii. Avea ochii mari si plini de intrebari. Stia sa rada. Te indragostisei de zambetul lui pentru ca tu erai motivul. Stia sa radieze in jurul a o mie de drame. Pentru ca minunile se nasc din suflete pereche ce stiu sa ierte. Minunile se nasc din pasiune. Din dorinta. Din doi oameni cu vise prea mari sa fie explicate in cuvinte.
Plang. In noaptea asta plang, pentru tot ce am sadit in suflet, impreuna. Pentru gradina din castelul nostru pe care nu l-am terminat de construit. Am lucrat prea putin la fundatie, de fapt, am lucrat doar eu, in timp ce tu imi stergeai trecutul cu un burete imbibat in minciuni. Care minciuni? Alea in care te credeai in stare sa mergi pe drumul asta, sa imi stai alaturi de parca esti mandru de tine, de barbatul care ai devenit.
Liniste. Vreau sa ascult linistea de parca este cel mai bun set. Sa simt linistea cum mi se scurge prin vene. Vreau sa te doara absenta mea asa cum m-a durut pe mine prezenta ta. Si jur ca am sa las toate cicatricele sa se vindece incet si sigur. Si cred ca puterea nu mai sta la tine din clipa in care ai dat cu piciorul in ea. Era toata a mea, dar am pus-o sa iti ingenuncheze, de cate ori ai vrut sa te simti bine. Au fost razboaie intregi ce le castigai necinstit, doar pentru ca orgoliile mele au cedat din clipa in care am vrut sa te fac al meu. Credeam pe atunci ca o femeie puternica stie sa lase de la ea, stie sa ierte. Dar pana cand? Si de ce?
Ma eliberez de tot acum, pentru ca ma vad cum sunt de pierduta in spatiu. Dar ce n-am inteles pana acum, este fuga asta de trecut. Pana cand? Si de ce se dilata asa greu timpul?
6 Comments:
Leave A Reply
About Me
blogger. young spirit. lover. model. vlogger. mother. dreamer. believer.
Tine cont ca timpul este cel mai pretios al omului si nu uita sa traiesti fiecare clipa. Viata-n un deal si la final o vale .
Imi pare rau ca ti s-a intampt asta, te urmaresc doar de cateva luni si ma gandeam ce s a intamplat in „directa” asta inca de cand te ai mutat la Cluj cand spuneai cat iti este de greu. Ma gandesc ca principalul motiv era Anais, dar te mai macina si asta….
Si eu am 22 de ani si vreau sa fiu o mamica tanara cum esti tu ❤️❤️
Life..
Îmi pare super rău… chiar nu meriți să suferi. Și mai mult decât tine nu merită Anais. Mă gândeam la asta când am aflat că te-ai mutat în Cluj, când ai zis că ți-e greu… și chiar eram tristă pentru tine.
Sunt cam nesigură… te ai despărțit de Vlad sau el te tine? Nu? Adică ăsta e motivul pentru care ai scris, cred. Ar fi frumos să vă împăcați…
Dar ține minte, mergi mai departe cu capul sus!
Te pup!
Îmi pare super rău… chiar nu meriți să suferi. Și mai mult decât tine nu merită Anais. Mă gândeam la asta când am aflat că te-ai mutat în Cluj, când ai zis că ți-e greu… și chiar eram tristă pentru tine.
Sunt cam nesigură… te ai despărțit de Vlad sau el te tine? Nu? Adică ăsta e motivul pentru care ai scris, cred. Ar fi frumos să vă împăcați…
Dar ține minte, mergi mai departe cu capul sus!
Te pup!
Te urmaresc cam de pe la inceput si indrageam tare mult trio-ul asta al vostru, micuta voastra familie. Sincer iti spun ca desi banuiam ca e ceva ciudat ca el nu mai apare in peisaj, refuzam sa cred ca e adevarat. Nu stiu de ce, dar ma doare pe mine ruptura dintre vo, chiar imi e ciuda ca s-a ajuns aici. Of, cruda mai e viata… Iar pentru fetita e cel mai rau… Are noroc ca esti o mama tanara responsabila care ofera multa dragoste, dar de suplinit locul a doua persoane e greu.. Fii puternica!