Mai copil ca niciodata
Dragele mele, astazi sunt iar melancolica si imi este dor. Dor de momentele in care eram copil, plina de julituri si semne de buna purtare, cu hainele murdare mereu si jucarii in buzunare. Mi-e dor sa stau de dimineata pana seara afara, sa ma joc de-a v-ati-ascunselea si ratele si vanatorii, mi-e dor de sotron, de cartile de joc si de melodiile fredonate pe de rost.
Se apropie ziua de 1 iunie, care este cam atata de copilaroasa ca mine. Ziua noastra, a mamicilor care traiesc toate emotiile deodata cu copiii lor, e ziua celor mai tinere suflete, care si la 50 de ani serbeaza. De fapt, e ziua oricui se simte tanar si stie sa lase grijile de o parte, sa se bucure de lucrurile simple.
Astazi vreau sa fac o paralela intre ceea ce faceam cand eram eu mica, de ziua copilului, si lucrurile pe care le fac acum cu fetita mea. Si cum stiti si voi vorba aceea, ca istoria se repeta, da…in cazul nostru chiar se aplica, pentru ca nu am gasit pana acum o modalitate mai naturala de a ne exprima copilaria, daca nu prin vata de zahar, plimbari in parc la locul de joaca si clasicele baloane de sapun.
Cred de fapt, ca ziua de 1 iunie este ziua parintilor, la fel cum este o zi speciala si pentru cei mici, pentru ca impreuna cu ei retraim momente superbe si pline de farmec, asta daca stim in ce sa cautam fericirea.
Am zis ca fericirea mea are chipul ei, are ochii vii si plini de intrebari, are parul ondulat care iese de sub sepcuta purtata cu atitudine. Are mersul curajos, floricele in buzunar, pietricele adunate de pe jos, de parca ar fi diamante.
Da.. asa de multe avem de invatat de la piticii nostri. Cum ar fi sa oferim in dar, zambete, imbratisari fara sa asteptam nimic in schimb. Asa am fost de fericita cand am primit cadou o piatra de la locul de joaca, pentru felul in care a ales-o atent de pe jos, dintre atatea, dupa criterii doar de ea stiute.. pentru ca ochii ei radeau atunci cand am deschis palma si primit cadoul..pentru ca nu conteaza ce oferi, ci modul in care o faci, pentru ca putem gasi o simbolistica in fiecare gest strengaresc si inocent pe care il fac..
Uneori ma gandesc cum sa ii rasplatesc faptele, dar nu am gasit un raspuns pe masura..Asa ca involuntar incerc sa o cresc simplu, fara prea multe artificii, pentru ca vreau sa ii insuflu valori pe care le regasesc in educatia primita de la mama. Am observat ca este un ciclu care se transmite din generatie in generatie, unde fiecare mamica incearca sa redea cumva cele mai placute momente din copilarie. Pentru ca asta facem noi, vrem ce este mai bun pentru copiii nostri si ne straduim sa le dam totul..dar cumva, si noi, ne bazam pe experientele din trecut.
Tin minte cand gateam cu mama la bucatarie si imi punea un sortulet improvizat la brau, si ma lasa sa ma urc pe masa langa ea, sa vad mai bine cum toaca zarzavatul pentru mancare. Bine, am adaptat putin povestea la perioda in care ma aflu, si am luat fetita la Carrefour sa ne alegem haine asortate, adicaaa am lasat asta la libera ei alegere si in functie de ce ii placea, cautam si eu ceva asemanator.
La fel mi-l amintesc pe tata cand ma lua cu el sa reparam instalatia si ma numea „fata lui furã becuri”, pentru ca ma urca aproape de lustra sa le desurubez eu cu mainile mele mici si incepatoare. Am atatea amintiri cu ai mei.. incat ma intreb daca fac bine ce fac cu Anais, si mi-as dori ca ea la randul ei, sa poata spuna acelasi lucru.
Mi-ar placea mult sa imi povestiti si voi in comentarii, momente din copilaria voastra petrecute alaturi de parinti, iar eu voi oferi 1 voucher in valoare de 300 de lei, cu care sa faceti cumparaturi la Carrefour impreuna cu piticii, la raionul cu hainute TEX #modacuchefdeviata.
Va las cu cateva poze, (pe care by the way, mi-a fost greu sa le selectez pentru ca am facut o tonaaaa, iar fotograful a suprins perfect momente care transmit perfect starea noastra de spirit). Iar pentru mamicile fan de shootinguri de familie, las un link aici.
Ne vedem pe 6 iunie, cand voi anunta castigatorii. Pupici multi!!! Si distractie placuta de 1 iunie.
Imi amintesc de 1 iunie cu drag si dor….atunci nu era tare in voga sarbatoare dar tin minte clar cum tatal nostru ne ducea in parc la hidrobicilete, ne cumpara inghetata, vata de zahar si eram cei mai fericiti si zglobii copii. Acum nu mai este…dar mi-e dor, mi-e dor sa ma sarute parinteste si sa imi cumpere el acea inghetata.
1 iunie a fost mereu o zi in care eram cu adevărat fericita, deoarece am copilărit într-un centru care lupta împotriva abandonului școlar unde îmi făceam temele și primeam și o masă calda, dar 1 iunie era diferit, era ziua aia în care toți copii din centru aveau voie sa uite de teme și sa se bucure. Fiind 7 frați copilăria a fost extraordinara, ne jucam, stăteam în fața blocului pana seara târziu și mama ca să ne cheme de afara ne striga pe balcon, era frumos..
Am avut cel mai tare 1 Iunie !!!! Banchetul meu! Am terminat un ciclu al vieții (facultatea) însă ma simt încă un copil. Ne-au cântat și piese de copiii ca sa fie totul in tema! Cea mai frumoasa seara ever!!!! ❤️❤️❤️❤️❤️
O dorința a mea din copilărie a fost întotdeauna sa imi facă ai mei de ziua mea tort ornat cu căpșuni cu ochi din frișcă exact ca in reclama la Dr. Oetker pe care o știm cu toții care mie personal mi-a marcat Copilăria :)). Si intr-un an chiar mi-au facut si am fost cea mai fericita yeeey! :))
ziua mea fiind pe 6 iunie eram intr-o sărbătoare continua de pe 1 pana pe 6:))
Despre copilarie….mama in prag de fiecare data cand ajungeam acasa sau cate un joc de mingie cu tata, macare calda gatita cu drag de mama sau primele mele incercari in bucatarie pentru care asteptam cu nerabdare verdictul tatei, rochite minunate lucrate de mama in care ma simteam speciala sau „ceva bun” adus de tata pentru noi chiar daca il primise pentru el. Inca sunt copil pentru ca ii am pe ei dar sunt si mama iar nobletea si inocenta sufletului puiul meu ma face sa fiu din nou ca un copil 🙂
Imi amintesc cu drag de copilarie. Acea perioada a vietii in care totul era simplu, frumos si nu trebuia sa faci mare lucru.
Perioada in care parintii iti faceau toate poftele(atunci cand meritai) si noi stateam afara cat era ziua de lunga cu prietenii.
Copilaria pentru mine inseamna:
-saritul elasticului o vara intreaga, la final de vara avand venisoare de sange sparte pe picioare de atata sarit
-campionat de sarit coara
-ascunselea
-tara tara vrem ostasi
-ratele si vanatorii
-fete filme sau baieti
-alergat, rasete, tot felul de boacane
-taiat perdeaua pt a face rochita papusilor
-spart geamurile cu mingea
-intrat in casa cand se aprindeau becurile dupa strada
-gasirea totului in nimic
-gatitul cu mama
-povestile tatei
-palmele la fund dupa cate o nazdravanie, resemnandu-ma cu vorba”unde da mama, creste”
-scenete in fata blocului si spectacole pt vecini
-picnicurile cu toti copiii
-prea nedoritul somn de la pranz, cand ma prefaceam ca dorm, ohhh ce nu as da acum pt somnul ala
-adunatul de dimineata cu totii copiii in drum spre scoala, drum ce se transforma zilnic intr o aventura
Am enumerat aleatoriu, cu zambetul pe buze, tot ce mi-am amintit gandindu-ma la copilarie. Cert e un lucru: copilaria, singurul paradis pierdut.
Mi-am dorit sa particip la concurs, caci planul meu este, daca voi castiga voucherul, sa cumpar hainute de copii si sa le ofer micutilor.
Nu era cu vata de zahăr, nici baloane, nici înghețată…era cu desene pe asfalt. Ani la rand, grădinița, școala primara, 1 Iunie era cu desene si deși in fiecare an era la fel, abia așteptam sa vina, sa merg in același loc, împreuna cu toți colegii si parintii noștri, sa facem echipe si sa desenam cât era ziua de mare. La sfârșit eram toți premiați, dar nu premiul ne bucura, cât libertatea de a desena pe jos cât voiam noi de mult si de a sta o zi întreaga fara sa mergem sa dormim, sa mâncam, sa nu ne murdărim sau sa nu mai stam pe jos ca răcim Si da, cu fiecare an ce trece imi e tot mai dor de zilele alea cand nu aveam griji si prin ochii mei de copil totul in jur era doar iubire
Îmi amintesc cu drag de copilărie. Am avut o copilărie minunata, cum nu mai au copii din generațiile de azi. Nu voi uita niciodată cum eu, verișoara si prietena mea cea mai bună dădeam concerte în fața blocului la care erau invitate toate vecinele din bloc, cat de bine ne simțeam atunci. Cat de fericită eram! Stăteam până seara târziu cu copii pe afara desi mama insista sa intru in casa pentru că e târziu. Ii probam mereu pantofii mamei mele si imi doream mult sa fiu ca ea, sa fiu mare. Imi plăcea să mă plimb cu bicicleta, si mare era bucuria când după ce se strica, ceva la ea mi-o repara unchiul meu! Stiam ca pot sa ma plimb toată ziua cu prietenele mele. Dacă aș putea să schimb ceva din copilăria mea, nu aș schimba nimic. A fost perfecta. Referitor la ziua de 1 iunie, nu se punea atunci prea mult accent, însă pentru mine era in fiecare zi „ziua copilului”. Era ziua mea si stiam ca tot ce trebuie sa fac e sa ma distrez si sa ma joc cu prietenii mei, sa merg cu familia mea in parc, si sa mâncăm toți câte o înghețată. Bine, cine reușea.. Eu mereu o scăpam pe jos. Mi-e dor de acele momente.. Acum sunt un „om mare” cu suflet de copil. Te pup!
Tin minte ca de multe ori bunica mea ne ducea in diferite parcuri mpreuna cu sora si prietena mea din copilarie de.1 iunie. Noi fiind de la tara vedeam foarte rar orasul si ziua de 1 iunie era un prilej de bucurie pentru noi deoarece bunica mea ne ducea mereu undeva, iar noi eram atat de fericite. Tin minte ca prima oara cand ne-a dus bunica mea undeva de 1 iunie inca se Invata, nu era zi libera si ii auzeam pe toti copii ca se duc undeva, iar eu stiam ca voi sta acasa. Cand am ajuns acasa am fost atat de incantata ca ne-a zis bunica sa ne pregatim ca mergem la plimbare.. Ne-a dus la mec si ne-a luat meniuri cu jucarii ..tin minte ca primisem un shrek si eram atat de fericita fiindca era ceva wow pentru mine. Cu parintii nu tin minte decat o singura zi de 1 iulie cand am iesit impreuna.. Ne-a dus intr-un parc pe.mine si pe sora mea si ne-a luat niste mingi care inauntru aveau un fel de faina, nu stiu daca stii la ce ma refer, dar noua ne placeau mult jucariile alea desi le spargeam imediar:)). Ne bucuram atat de tare sa ne dam in topogan, balansoar si leagan pentru ca in satul nostru nu era decat un mic parculet cu un leagan si cateva banci care era langa gradinita si nu puteam intra oricand. tot ce tin minte legat de ziua de 1 iunie din copilaria mea e ca bunica mea desi nu ne ducea in fiecare an „in oras” pentru ca noi asa ziceam, ne lua o inghetata, o carte de colorat sau orice lucru mic ce ne bucura.
Îmi amintesc atât de limpede momentele de pe uliță, când eram cu copii și mă jucam șotron, călcatelea, am avut o copilărie amuzantă, cu bârfe și simpatizări. Nu pot să spun că ziua de 1 iunie era foarte, foarte diferită, știam că orice trebuie să fac este să mă distrez, să fac karaoke în pat și să mănânc cât mai multe bomboane pentru că nu știam ce înseamna „fast-food”.
Imi amintesc ca toti anii de 1 iunie .. parintii ma duceau in parc de fiecare data .. sau se nimerea ca ziua de 1 sa pice cand aveam antrenamente , si Antrenorul ne lasa sa ne jucam sa traim clipa si nu uit ca ne facea cadou .. cate o medalie la fiecare .. cea ce pe vremea aia era o bucurie sa ai un asemenea cadou cand munceai cat puteai tu dar nu erai inca in stare de 6 ani sa fii campion in adevaratul sens al cuvantului .. Dar pot spune sincer ca si acum mai am momente in care imi doresc sa ma reintalnesc cu prietenii cu care mi-ai petrecut copilaria sa mai jucam un ” sotron sau o fața ascunselea „.. dar din pacate aceasta gasca s-a destramat cu trecerea timpului .. but traiesc clipa alaturi de oamenii care au intrat in viata mea acum .. si de 1 iunie acum am simtit c inca nu a disparut copilul din mine .. si ma bucur pentru ca au trecut anii foarte repede si parca simt sa mai copilaresc
Si pot spune felicitari tie ca ai 22 de ani si ai un baby atat de frumos si de dulce dar in acelasi timp si tu traiesti la fel Clipa ca si ea .. ❤️
Hmmm 1 iunie ,nu imi amintesc foarte multe momente frumoase din copilaria mea ,avand un tata mai stict in ceea ce priveste mentalitatea si cam totul, dar 1 lucru imi e foarte clar in minte si anume intr-un an de 1 iunie era deja noapte afara copil fiind statea in fata portii intinsa pe iarba cu niste prieteni si ne uitam la stele ,apoi o vad pe mama iesind din curte spunandu-mi ca e timpul sa intru in casa,iar eu eram gen „nu vreau” azi e „ziua mea” ,iar mama era gen dar „tatal tau a zis sa intri” eram atat de dezamagita incat se citea pe fata mea ,atunci mama a venit si sa pus langa mine si a zis „mai putem sta un pic” si ne-am uitat impreuna la stele ,tin minte asta ca fiint printre unicele momente fericite din copilaria mea! ☺
Cel mai frumos in copilarie era atunci mama venea acasa de la magazin si ne cumpara bomboane colorate(gen cele de la M&M) si stam toti la masa si sortam pe culori bomboanele si dupa le imparteam intre noi. Mama mereu venea si ne cerea sa ii dam si ei,iar noi, mereu ii dadeam de la noi ca sa nu se supere pe noi.
Țin minte cum ,cel puțin ,o data pe săptămâna , mirosul proaspăt de gogoși ma trezea și ma făcea sa ma îndrept spre Bucătărie , unde mama îmi făcea cele mai frumoase surprize dulci , gogoșile acelea simple și pe care nu le voi uita niciodată . După ce îmi însenina dimineața cu deliciile ei culinare , ne jucam ore in șir ,cu păpușile confecționate din tot felul de lucruri găsite prin casa , fie ele mici carpe de praf pe care nu le folosea nimeni , folosite pe post de par pentru păpuși sau fie ele sticluțe goale , care aveau sa fie corpul „păpușilor” mele . Tata îmi făcea mai mereu surprize , nu îl vedeam prea des așa ca încerca sa compenseze absenta sa prin lucruri care știa ca îmi plac, sau prin dulciurile acelea de pe timpuri care nu vor mai fi niciodată la fel , ca de exemplu guma Turbo,Doamne cât iubeam guma aia.Acum nu este nici pe jumătate la fel.
Nu exista Week-end in care sa nu îmi petrec după amiaza cu ambii mei părinți , sa stam sa vorbim toți , sau sa ieșim la o mică plimbare in aer liber sau sa ne jucam remi pe mică noastră măsuță . AM avut o copilărie minunata cum poate mulți nu au avut,și chiar daca nu am avut jucării cum au copiii din ziua de astăzi , am avut un lucru pe care nu il poate înlocui nici cea mai scumpă păpușa Barbie sau cel mai nou model de pusti Nerf : atenția parintilor mei și dragostea lor.Am avut și prieteni cu care Ieșeam mai mereu in spatele blocului ,stăteam pe scara și ne jucam cu ce gaseam , fie și pietre :))
Iar,In fiecare an , de 1 Iunie , mama îmi pregătea minunatul ei tort cu ciocolata ,cel mai bun dintre cele mai bune, apoi ieșeam cu părinții , îmi luau înghețată și încă ceva , un mic cadou care sa ma facă sa ma bucur de acea zi a mea in care tot ce voiam era sa fiu cu Părinții mei și simțeam ca ii vreau alături mereu . Pentru mine nu contau jucăriile sau dulciurile scumpe , contau ei și conta sa nu ii pierd niciodată de lângă mine.
yaaaays, am tras la sorti si comentariul tau va fi rasplatit cu voucherul de la Tex, asadar te rog sa imi scrii pe privat un mesaj cu datele de livrare. Pupici multi
Hei ! Ți-am lăsat datele de livrare pe contul tău de Instagram, mulțumesc mult ❤️
Ceea ce cu siguranta mi-a marcat, in bine evident, copilaria au fost vacantele „la țară”. O sa pastrez pentru totdeauna in amintire cum, in fiecare vara, dupa o crunta asteptare ca scoala sa se faca nevazuta in frenezia „vacantei mari” , parintii ne urcau cu toate băgăjelele in masina pentru a strabate cei 400 de kilometri pana la casa bunicilor, undeva pe niste dealuri uitate de lume.
Ajunsi acolo, ei faceau repejor stanga-mprejur si ne uitau la țară vreo doua-trei-patru saptamani, nu ca ar fi vrut sa scape de noi, ci tocmai pentru ca au vrut sa invatam ce inseamna viata dincolo de aglomeratia urbana, sa invatam plante, animale, nu din carti, ci din ograda bunicilor.
Si asta s-a si intamplat. Am invatat fântani, frunze, urzici, am invatat cățăratul in pod si căsuțe in copaci, am invatat intepaturi de albina, căzături, luat oua din cuibar, adunat de prune pentru tuica ce nu ne interesa câtuși de putin, dar si gatit printre mainile bunicii, cautat ciupercuțe prin padure sau gălbeneala ce o aveam pe mâini dupa cules de roșii.
Dupa atatia ani si atatea city break’uri, weekenduri la mare si escapade la munte, vacanta la țară e inca pe primul loc in sufletul meu.
Când eram copil de 1 Iunie .. aveam voie sa fac absolut ce vroiam eu , eram preferata bunicii . Am copilărit la țara . Pe vremea aceea nu existau atâtea chesti , cum ar fi telefoane , tablete sau alte lucruri .. trecea timpul foarte greu . Eram toata ziua in grădina intre salata si Mazăre . Nu ma puteam oprii niciodata din a mânca Mazăre . Chiar zilele trecute am fost pe la ea si am mâncat Mazăre . Copilăria mea a fost una foarte liniștita si pot spune ca am avut o copilarie superba ! Chiar daca nu am avut telefon sau tableta sau orice altceva . Mergram cu bunica mea pe câmp la adunat de cartofi si adormeam la umbra copacului . Daca as putea sa dau timpul inapoi , as face-o fara ezitare . COPILĂRIA ESTE SINGURA PERIOADA DIN VIATA IN CARE „ai voie sa faci orice” .
Copilaria mea a fost una de vis. Fac parte dintr-o familie numeroasa, si mereu exista galagie in casa, dar era frumos. Ma alergam cu surorile mele, ne jucam pititea, 1 2 3 la perete stai, veneam mereu cu picioarele pline de julituri. Asta era copilaria diferita, nu doar pe telefon, calculator. Tin minte ca in fiecare vara, era un fel de parc de distractii deschis doar pe timpul vacantei, si mereu il rugam pe tata sa ne duca chiar daca erau departe. Ne ducea mereu chiar daca era obosit de la serviciu.
Am avut o copilarie minunata, sper ca si copilul meu sa o aiba❤
Imi amintesc cu drag de momentele petrecute cu parintii mei de 1 iunie. Pe vremea in care eram eu copil nu era asa populara aceasta data, insa nici nu era o zi banala ca restul… Simteam cu adevarat ca e ziua mea, mergeam cu ai mei in parc si mancam cate o inghetata sau vata de zahar ori uneori stateam acasa si pregateam un tort cu mama mea❤️ Nu voi uita niciodata acele zile, iar, la randul ei, sper ca fiica mea sa isi aduca aminte la fel de clar si cu la fel de mult drag ca mine de clipele petrecute de 1 iunie alaturi de mine si de tatal ei
1 Iunie alături de părinții mei? Hmm, toată Copilăria mea a fost 1 Iunie. M-au răsfățat cum au știut eu mai bine astfel și acum sunt o răsfață :). Tata mă plimba mereu cu mașina ca sa mănânc, mama chema toți copii din împrejurimi la masa ca sa mănânc.. căci, deh eram tare firava și născuta la 7 luni..pe lângă toate astea. Cel mai tare 1 Iunie a fost când tati mi-a cumpărat o Căprița pentru ca aveam deja o pisica, Specială și o cățelușa Micky.. nu mai zic de papagali, hamsteri și iepurași..ca la Zoo sau PetShop:)). Cadoul de 1 Iunie a fost o Căprița. Când mă uit la pozele cu mine și Căprița mă bufnește rasul..căci aveam și un stil vestimentar de invidiat, pălăria și ochelarii de soare erau accesoriile mele preferate și….o peruca :))). Mami și tati au făcut din Copilăria mea cea mai frumoasa copilărie pe care o puteam avea. Mă făceau fericita mereu și încă o fac așa cum știu ei mai bine. As vrea ca asta sa fie un mesaj de mulțumire pentru ei, sunt minunați! In cazul in care eu voi câștiga vreau sa le fac lor cadou vocherul…ei sunt deja cel mai frumos cadou pe care îl puteam avea! Multumesc 🙂
Copilaria…e atat de departe… prea departe … insa acum ma bucur de copiii mei…si asta e cel mai important, Am avut o copilarie destul de grea si modesta…mi-am pierdut mama naturala cand aveam un an…nici macar nu am cunoscut-o.Tata a ramas singur …cu un copil de 4 ani si cu mine de un an…s-a recasatorit si de atunci am avut iar …MAMA… e mare lucru sa ai mama…sa ai parintii alaturi…ne-au oferit tot ce au avut si ne-au facut oameni mari si cu frica de Dumnezeu… si le multumesc pentru asta.Pe a doua mama am pierdut-o acum 6 ani…il mai avem doar pe tata…pe tata si toate amintirile… amintiri frumoase pe care nu le voi sterge niciodata…
Pentru mine 1 Iunie era o zi specială❤️ Îmi aduc aminte ca atunci când venea acea zi,ma ducea cu tati la balciAbia asteptam sa ma dau in trenuleț,sa mănânc vata pe bat și sa fac multe activități interesante. Chiar și in ziua de azi,tatăl meu ma tratează ca un copil și am petrecut impreuna acea zi pentru ca n am apucat sa fac asta cu mami….
Cea mai frumoasa amintire legata de copilărie si de zilele de 1 Iunie sunt momentele cand ai mei se întorceau acasa,dupa o zi plină la munca,si totuși intr-un fel isi făceau timp sa ieșim prin parc,sa ne plimbam,sa ne jucam,lucru care mereu ma făcea fericita,așteptam mereu cu nerăbdare ora 16.00.
Acest 1 Iunie,m-a prins la munca,urmărind alți părinți ieșind prin parc alături de copilașii lor,dar totuși mi-a sunat si mie telefonul si am primit un sincer si călduros la mulți ani din partea celor ce ma vor vedea mereu un copil.
Copilaria mea…doamne mereu imi vin lacrimi in ochi cand ma gandesc la ea! Am fost o familie modesta…iar cand eu eram mica ai mei poate nu aveau bani sa imi cumpere multe jucarii si sa imi faca toate poftele…insa pretuiam atat de mult lucrurile pe care le aveam…poate de aceea am invatat sa pretuiesc … sa am grija de lucruri…sa fiu responsabila. Abia asteptam sa vina 1 iunie , Mos Craciun, Mos Nicolae sau ziua mea sau orice alta zi speciala…si sa primesc un cadou,,,un cadou de care ma bucuram la maximum…si care ma facea mai mult decat fericita. Aveam parintii aproape…tata imi facea leagan… imi facea saniuta, ma plimba cu bicicleta…ma invata sa am grija de animalutele pe care le aveam…Chiar am avut o copilarie foarte fericita si fara foarte multe jucarii…pentru ca am avut parte de multa iubire. Cand aveam 8 ani a aparut fratele meu si de atunci universul meu s-a schimbat…chiar daca eram mica…imi doream de toate…pentru EL. Nu puteam sa plec mai mult de doua zile de acasa ca muream de dorul lui… el devenise jucaria mea preferata .Cand a crescut il luam cu mine la joaca…il bagam la somn…ii dadeam sa manance…aveam mare grija de el….si el ma iubea extrem de mult…se vedea in ochisorii lui si in zambetul meu. A fost cel mai cuminte copil pe care l-am vazut . Sper ca atunci cand voi avea un copil sa fie ca el…Acum suntem mari…eu am 25…el 17…insa ne iubim la fel.Si chiar si acum imi doresc de toate pentru el…il iau in vacante cu noi…il sfatuiesc cand are nevoie si il ajut…iar el abia asteapta sa aiba un nepotel. Si atunci cred ca si universul lui se va schimba…cum s-a schimbat al meu cand a aparut el. Le multumesc parintilor ca ne-au oferit TOT ce au avut ei…si ca inca o fac…eu am fost un copil fericit…si sunt un adult la fel de fericit si ii iubesc pe toti!
1 iunie ma duce cu gandul la bunici,la cirese,si la multa voie buna! Cred ca perioada copilariei petrecuta cu bunicii a fost cea mai frumoasa din viata mea! Regret ca de cativa ani nu mai pot sa petrec 1 iunie ca un copil alaturi de ei.. Multumesc bunicilor pentru tot !
Imi incepeam ziua de 1 iunie impreuna cu mama, pregatind lapte cu cacao si clatite cu dulceata. Apoi mergeam in parc, imbracata in rochita mea roz preferata, unde ma invata diverse tipuri de flori si copaci, in functie de ce gaseam acolo. Dupa doua ture de parc, oboseam si urma somnicul dupa-amieaza. Imediat cum faceam ochisori, venea si tata acasa si urma o sesiune de rasfat marca „printesa lu’ tata”. Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica, abia asteptam sa ma fac mare, ma grabeam spre viata de adult, insa ajunsa acum la varsta de 25 de ani, as vrea sa fiu iar un copil fara griji si responsabilitati.
Am avut o copilărie minunata, petrecuta mai mult la tara cu bunicii mei. „mâncarea” din pământ cu apa era la ordinea zilei si cred ca asta este cea mai frumoasa amintire❤️